mohorâre
română
Etimologie
Din a (se) mohorî.
Pronunție
- AFI: /mo.ho'rɨ.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mohorâre | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mohorâre | mohorâri |
| Articulat | mohorârea | mohorârile |
| Genitiv-Dativ | mohorârii | mohorârilor |
| Vocativ | mohorâre | mohorârilor |
- faptul de a (se) mohorî; (fig.) posomorâre, amărăciune, întristare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online