întristare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) întrista.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tris'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întristare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întristare întristări
Articulat întristarea întristările
Genitiv-Dativ întristării întristărilor
Vocativ întristare întristărilor
  1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.


Traduceri

Referințe