molfăitură

română

Etimologie

Din a molfăi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /mol.fə.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului molfăitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	molfăitură	molfăituri
Articulat	molfăitura	molfăiturile
Genitiv-Dativ	molfăiturii	molfăiturilor
Vocativ	molfăitură	molfăiturilor

1. molfăit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afumaților

Referințe

• DEX '98 via DEX online