molfăitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a molfăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /mol.fə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
molfăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ molfăitură molfăituri
Articulat molfăitura molfăiturile
Genitiv-Dativ molfăiturii molfăiturilor
Vocativ molfăitură molfăiturilor
  1. molfăit.


Traduceri

Anagrame

Referințe