molfăit

română

Etimologie

Din a molfăi.

Pronunție

• AFI: /mol.fəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului molfăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	molfăit	molfăite
Articulat	molfăitul	molfăitele
Genitiv-Dativ	molfăitului	molfăitelor
Vocativ	molfăitule	molfăitelor

1. acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• filmato

Referințe

• DEX '98 via DEX online