molfăi
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /mol.fə'i/
Verb
| Conjugarea verbului molfăi | |
| Infinitiv | a molfăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
molfăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să molfăiască |
| Participiu | molfăit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; (p.ext.) a mânca încet, fără poftă.
- (v.tranz.) a roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil.
- (v.tranz.) (fig.) a rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online