molfăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /mol.fə'i/


Verb


Conjugarea verbului
molfăi
Infinitiv a molfăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
molfăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să molfăiască
Participiu molfăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; (p.ext.) a mânca încet, fără poftă.
  2. (v.tranz.) a roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil.
  3. (v.tranz.) (fig.) a rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe