moneră

română

Etimologie

Din franceză monère.

Pronunție

• AFI: /mo'ne.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului moneră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moneră	monere
Articulat	monera	monerele
Genitiv-Dativ	monerei	monerelor
Vocativ	moneră	monerelor

1. (biol.) protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• enorma

Referințe

• DEX '98 via DEX online