monogamă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din monogam.

Pronunție

  • AFI: /mo.no'ga.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
monogamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monogamă monogame
Articulat monogama monogamele
Genitiv-Dativ monogamei monogamelor
Vocativ monogamo monogamelor
  1. femeie căsătorită cu un singur bărbat.


Traduceri

Referințe