monogam

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză monogame.

Pronunție

  • AFI: /mo.no'gam/


Substantiv


Declinarea substantivului
monogam
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monogam monogami
Articulat monogamul monogamii
Genitiv-Dativ monogamului monogamilor
Vocativ monogamule monogamilor
  1. bărbat căsătorit cu o singură femeie.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
monogam
Singular Plural
Masculin monogam monogami
Feminin monogamă monogame
Neutru monogam monogame
  1. căsătorit cu o singură femeie; căsătorită cu un singur bărbat.
  2. (despre căsătorie, familie) bazat pe monogamie.
  3. (despre plante) unisexuat.


Traduceri

Referințe