monomană

română

Etimologie

Din monoman.

Pronunție

• AFI: /mo.no'ma.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului monomană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monomană	monomane
Articulat	monomana	monomanele
Genitiv-Dativ	monomanei	monomanelor
Vocativ	monomano	monomanelor

1. persoană care suferă de monomanie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online