monotelit
română
Etimologie
Din franceză monothélite.
Pronunție
- AFI: /mo.no.te'lit/
Substantiv
| Declinarea substantivului monotelit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monotelit | monoteliți |
| Articulat | monotelitul | monoteliții |
| Genitiv-Dativ | monotelitului | monoteliților |
| Vocativ | monotelitule | monoteliților |
- (rar) adept al monotelismului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online