monotelism
română
Etimologie
Din franceză monothélisme.
Pronunție
- AFI: /mo.no.te'lism/
Substantiv
| Declinarea substantivului monotelism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monotelism | invariabil |
| Articulat | monotelismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | monotelismului | invariabil |
| Vocativ | monotelismule | invariabil |
- (rar) doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online