montée

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul monter („a urca”).

Pronunție

  • AFI: /mɔ̃.te/


Substantiv

montée f., montées pl.

  1. urcuș, urcare, ascensiune
    Prenez par la montée, c'est le chemin le plus court.
  2. (fig.) venire, ascensiune
    La montée du populisme.
  3. (fig.) ridicare, creștere
    La montée de la fièvre, de la colère.

Antonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din monté.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru monté.

Etimologie

Din monter.

Verb

  1. forma de participiu trecut la feminin pentru monter.

Referințe