De la Wikționar, dicționarul liber
(français)
Etimologie
Din verbul monter („a urca; a monta”) + -ure.
Pronunție
Substantiv
monture f., montures pl.
- cal (înșeuat)
- (tehn.) montură
- Une monture de vermeil, d'or, d'argent. La monture d'une bague.
Cuvinte apropiate
Expresii
Vezi și
Referințe