monta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /mon'ta/


Verb


Conjugarea verbului
monta
Infinitiv a monta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
montez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să monteze
Participiu montat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
  2. a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.
    A monta un utilaj.
  3. a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
  4. a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
  5. (fig.) a pune la cale.
  6. a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.

II.

  1. (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

Sinonime

I.

Antonime

I.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din montă.

Pronunție

  • AFI: /mon'ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru montă.

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din montare.

Pronunție

  • AFI: /'monta/


Substantiv

monta f., monte pl.

  1. (despre animale) înveliș, învelitoare
    Stazione di monta.
  2. călare, ecvestru

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Etimologie

Derivat regresiv din montare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru montare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru montare.