morări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din morar.

Pronunție

  • AFI: /mo.rə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
morări
Infinitiv a morări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
morăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să morărească
Participiu morărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a practica meseria de morar, a fi morar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe