morărit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a morări.

Pronunție

  • AFI: /mo.rə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
morărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morărit invariabil
Articulat morăritul invariabil
Genitiv-Dativ morăritului invariabil
Vocativ morăritule invariabil
  1. meseria morarului; morărie.
  2. operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale).
  3. ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc.
  4. impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori.


Traduceri

Referințe