morocăneală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a morocăni + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /mo.ro.kə'ne̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
morocăneală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morocăneală morocăneli
Articulat morocăneala morocănelile
Genitiv-Dativ morocănelii morocănelilor
Vocativ morocăneală morocănelilor
  1. (reg.) acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală.


Traduceri

Referințe