morocăni

română

Etimologie

Din maghiară morog.

Pronunție

• AFI: /mo.ro.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului morocăni
Infinitiv	a morocăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	morocănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să morocănească
Participiu	morocănit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli.

Cuvinte derivate

• morocăneală
• morocănos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acromion
• armonico
• acronimo

Referințe

• DEX '98 via DEX online