morocăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară morog.

Pronunție

  • AFI: /mo.ro.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
morocăni
Infinitiv a morocăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
morocănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să morocănească
Participiu morocănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe