muțenie

română

Etimologie

Din mut + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /muˈʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului muțenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muțenie	muțenii
Articulat	muțenia	muțeniile
Genitiv-Dativ	muțeniei	muțeniilor
Vocativ	muțenie	muțeniilor

1. stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție.
2. tăcere, liniște deplină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online