mutism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză mutisme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mutism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mutism invariabil
Articulat mutismul invariabil
Genitiv-Dativ mutismului invariabil
Vocativ mutismule invariabil
  1. muțenie; (p.ext.) tăcere încăpățânată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe