munticel

română

Etimologie

Din munte + sufixul -icel.

Pronunție

• AFI: /mun.ti'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului munticel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	munticel	munticei
Articulat	munticelul	munticeii
Genitiv-Dativ	munticelului	munticeilor
Vocativ	munticelule	munticeilor

1. (rar) diminutiv al lui munte; muntișor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cimentul

Referințe

• DEX '98 via DEX online