munticel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din munte + sufixul -icel.

Pronunție

  • AFI: /mun.ti'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
munticel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ munticel munticei
Articulat munticelul munticeii
Dativ-Genitiv munticelului munticeilor
Vocativ munticelule munticeilor
  1. (rar) diminutiv al lui munte; muntișor.


Traduceri

Anagrame

Referințe