mutila

română

Etimologie

Din franceză mutiler < latină mutilare.

Pronunție

• AFI: /mu.ti'la/

Verb

Conjugarea verbului mutila
Infinitiv	a mutila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mutilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mutileze
Participiu	mutilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; (p.ext.) a sluți, a desfigura.

Cuvinte derivate

• automutila
• mutilare
• mutilat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mulați

Referințe

• DEX '98 via dexonline