mutila

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză mutiler < latină mutilare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
mutila
Infinitiv a mutila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mutilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mutileze
Participiu mutilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; (p.ext.) a sluți, a desfigura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe