Sari la conținut

muțenie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mut + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /muˈʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
muțenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muțenie muțenii
Articulat muțenia muțeniile
Genitiv-Dativ muțeniei muțeniilor
Vocativ muțenie muțeniilor
  1. stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție.
  2. tăcere, liniște deplină.


Traduceri

Referințe