năfrămiță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /nə.frə'mi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năfrămiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năfrămiță năfrămițe
Articulat năfrămița năfrămițele
Genitiv-Dativ năfrămiței năfrămițelor
Vocativ năfrămiță năfrămițelor
  1. năfrămioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe