năfrămiță

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /nə.frə'mi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului năfrămiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năfrămiță	năfrămițe
Articulat	năfrămița	năfrămițele
Genitiv-Dativ	năfrămiței	năfrămițelor
Vocativ	năfrămiță	năfrămițelor

1. năfrămioară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frământai

Referințe

• DEX '98 via DEX online