năfrămuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /nə.frə'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năfrămuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năfrămuță năfrămuțe
Articulat năfrămuța năfrămuțele
Genitiv-Dativ năfrămuței năfrămuțelor
Vocativ năfrămuță năfrămuțelor
  1. năfrămioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe