năfrămuță

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /nə.frə'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului năfrămuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năfrămuță	năfrămuțe
Articulat	năfrămuța	năfrămuțele
Genitiv-Dativ	năfrămuței	năfrămuțelor
Vocativ	năfrămuță	năfrămuțelor

1. năfrămioară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frământau

Referințe

• DEX '98 via DEX online