năruitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) nărui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /nə.ru.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năruitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năruitură năruituri
Articulat năruitura năruiturile
Genitiv-Dativ năruiturii năruiturilor
Vocativ năruitură năruiturilor
  1. ruină a unei construcții; dărâmătură.


Traduceri

Referințe