dărâmătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a dărâma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /də.rɨ.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărâmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărâmătură dărâmături
Articulat dărâmătura dărâmăturile
Genitiv-Dativ dărâmăturii dărâmăturilor
Vocativ dărâmătură dărâmăturilor
  1. zid, clădire dărâmată; ruină.
  2. material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină.
  3. (la pl.) crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri.
  4. (fam.) epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog.


Traduceri

Referințe