nătăroaică

română

Etimologie

Din nătărău + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /nə.təˈro̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului nătăroaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nătăroaică	nătăroaice
Articulat	nătăroaica	nătăroaicele
Genitiv-Dativ	nătăroaicei	nătăroaicelor
Vocativ	nătăroaică	nătăroaicelor

1. (rar) femeie prostănacă, toantă, neghioabă, idioată.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

1. (rar) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătănioara

Referințe

• DEX '98 via DEX online