nătărău
Etimologie
Din netare (învechit „ (om) slab, neputincios” < ne- + tare) + sufixul -ău.
Pronunție
- AFI: /nə.təˈrəw/
Substantiv
| Declinarea substantivului nătărău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nătărău | nătărăi |
| Articulat | nătărăul | nătărăii |
| Genitiv-Dativ | nătărăului | nătărăilor |
| Vocativ | nătărăule | nătărăilor |
- om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
- cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online