nătărău

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din netare (învechit „ (om) slab, neputincios” < ne- + tare) + sufixul -ău.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nătărău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătărău nătărăi
Articulat nătărăul nătărăii
Dativ-Genitiv nătărăului nătărăilor
Vocativ nătărăule nătărăilor
  1. om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv

  1. cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.


Traduceri

Anagrame

Referințe