nautil

română

Variante

• nautilus

Etimologie

Din franceză nautile < latină nautilus.

Pronunție

• AFI: /na.u'til/

Substantiv

Declinarea substantivului nautil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nautil	nautili
Articulat	nautilul	nautilii
Genitiv-Dativ	nautilului	nautililor
Vocativ	nautilule	nautililor

1. gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; (spec.) moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alunit

Referințe

• DEX '98 via DEX online