neîntrebuințat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + întrebuințat.

Pronunție

  • AFI: /ne.ɨn.tre.bu.in'ʦat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
neîntrebuințat
Singular Plural
Masculin neîntrebuințat neîntrebuințați
Feminin neîntrebuințată neîntrebuințate
Neutru neîntrebuințat neîntrebuințate
  1. care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat.


Traduceri

Referințe