Sari la conținut

necredință

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ne- + credință.

Pronunție

  • AFI: /ne.kre'din.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
necredință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necredință necredințe
Articulat necredința necredințele
Genitiv-Dativ necredinței necredințelor
Vocativ necredință necredințelor
  1. comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate.
  2. lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie.


Traduceri

Referințe