necredință

română

Etimologie

Din ne- + credință.

Pronunție

• AFI: /ne.kre'din.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului necredință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	necredință	necredințe
Articulat	necredința	necredințele
Genitiv-Dativ	necredinței	necredințelor
Vocativ	necredință	necredințelor

1. comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate.
2. lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online