dogmă

română

Etimologie

Din franceză dogme < latină dogma.

Pronunție

• AFI: /ˈdog.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului dogmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dogmă	dogme
Articulat	dogma	dogmele
Genitiv-Dativ	dogmei	dogmelor
Vocativ	dogmă	dogmelor

1. învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
2. teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online