netăgăduit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ne- + tăgăduit.

Pronunție

  • AFI: /ne.tə.gə.du'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
netăgăduit
Singular Plural
Masculin netăgăduit netăgăduiți
Feminin netăgăduită netăgăduite
Neutru netăgăduit netăgăduite
  1. care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; (p.ext.) cert, categoric.


Traduceri

Referințe