îndoială

română

Etimologie

Din a îndoi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨn.doˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului îndoială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndoială	îndoieli
Articulat	îndoiala	îndoielile
Genitiv-Dativ	îndoielii	îndoielilor
Vocativ	îndoială	îndoielilor

1. neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire.
2. (rar) îndoire (a corpului).

Cuvinte derivate

• îndoielnic

Locuțiuni

• (loc.adv.) Fără îndoială = desigur, neapărat.

Expresii

• A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur
• A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi de ceva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online