noruț

română

Etimologie

Din nor + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /no'ruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului noruț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	noruț	noruți
Articulat	noruțul	noruții
Genitiv-Dativ	noruțului	noruților
Vocativ	noruțule	noruților

1. norișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online