nor
Aspect

Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /nor/
Substantiv
Declinarea substantivului nor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nor | nori |
Articulat | norul | norii |
Genitiv-Dativ | norului | norilor |
Vocativ | ' | ' |
- (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
- Nori de ploaie.
- masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
- Nori de praf.
- (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori = se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei
- Nori de tristețe = amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc
Traduceri
masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă
|
|