nor
Variante
Etimologie
Din latină nūbĭlus < *nibulum, nubilum.
Pronunție
- AFI: /nor/
Substantiv
| Declinarea substantivului nor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nor | nori |
| Articulat | norul | norii |
| Genitiv-Dativ | norului | norilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
- Nori de ploaie.
- masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
- Nori de praf.
- (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus.
- (loc. vb.) A fi nor = a fi înnorat.
Expresii
- Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori = se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei
- Nori de tristețe = amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc
Traduceri
masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă
|
|