notariat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză notariat, germană Notariat.

Pronunție

  • AFI: /no.ta.ri'at/


Substantiv


Declinarea substantivului
notariat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ notariat notariate
Articulat notariatul notariatele
Genitiv-Dativ notariatului notariatelor
Vocativ notariatule notariatelor
  1. instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe