notar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
notar

română

Etimologie

Din franceză notaire < latină notarius, germană Notar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
notar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ notar notari
Articulat notarul notarii
Genitiv-Dativ notarului notarilor
Vocativ notarule notarilor
  1. funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc.
  2. (în vechea organizare administrativă a româniei) reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe