nuage
Aspect
Vezi și : nuagé |
(français)
Etimologie
Din nue (înv., „nor”) + -age. Inevitabil din latină nūbes („nor”).
Înrudit cu catalană núvol, italiană nube, nuvola, occitană niu, portugheză nuvem, română nor și spaniolă nube.
Pronunție
Substantiv
nuage m., nuages pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Hiponime
hiponime
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Vezi și
Etimologie
Din nuager.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nuager.