cumulus

română

Etimologie

Din franceză, latină cumulus.

Pronunție

• AFI: /'ku.mu.lus/

Substantiv

Declinarea substantivului cumulus
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumulus	cumuluși
Articulat	cumulusul	cumulușii
Genitiv-Dativ	cumulusului	cumulușilor
Vocativ	cumulusule	cumulușilor

1. formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online