nunțiatură
română
Variante
Etimologie
Din italiană nunziatura.
Pronunție
- AFI: /nun.ʦi.a'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nunțiatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nunțiatură | nunțiaturi |
| Articulat | nunțiatura | nunțiaturile |
| Genitiv-Dativ | nunțiaturii | nunțiaturilor |
| Vocativ | nunțiatură | nunțiaturilor |
- reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu.
- local unde funcționează această reprezentanță.
- funcția de nunțiu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online