oștime

română

Etimologie

Din oaste + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /oʃ'ti.me/

Substantiv

Declinarea substantivului oștime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oștime	invariabil
Articulat	oștimea	invariabil
Genitiv-Dativ	oștimii	invariabil
Vocativ	oștime	invariabil

1. (înv.) oștire.
2. mulțime, gloată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• estimo

Referințe

• DEX '98 via DEX online