gloată

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) glota.

Pronunție

  • AFI: /'glo̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gloată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gloată gloate
Articulat gloata gloatele
Dativ-Genitiv gloatei gloatelor
Vocativ gloată gloatelor
  1. (depr.) mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.
  2. (în orânduirea feudală) unitate de infanterie alcătuită din țărani.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe