oblăduitor

română

Din a oblădui + sufixul -tor.

Declinarea adjectivului oblăduitor
	Singular	Plural
Masculin	oblăduitor	oblăduitori
Feminin	oblăduitoare	oblăduitoare
Neutru	oblăduitor	oblăduitoare

(înv. și pop.; adesea substantivat) care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector.