obligă

Vezi și : obliga

română

Etimologie

Din italiană obbligo.

Pronunție

• AFI: /oˈbli.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului obligă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obligă	obligi
Articulat	obliga	obligile
Genitiv-Dativ	obligii	obligilor
Vocativ	obligă	obligilor

1. (înv.) cambie, poliță.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din obliga.

Pronunție

• AFI: /oˈbli.gə/
• AFI: /o.bliˈgə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru obliga.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru obliga.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obliga.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru obliga.

Anagrame

• baligo
• gălbio

Referințe

• DEX '98 via DEX online