oblige

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză obliger, care provine din latină obligare.

Pronunție

  • AFI: /əˈblaɪʤ/


Verb


Conjugarea verbului
to oblige
Infinitiv to oblige
Prezent simplu
pers. 3 sg.
obliges
Trecut simplu obliged
Participiu trecut obliged
Participiu prezent obliging
  1. a obliga






franceză

Pronunție


Verb

  1. forma de indicativ prezent persoana 1 și 3 sg. pentru obliger.