oblige

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză obliger, care provine din latină obligare.

Pronunție

• AFI: /əˈblaɪʤ/

Verb

Conjugarea verbului to oblige
Infinitiv	to oblige
Prezent simplu pers. 3 sg.	obliges
Trecut simplu	obliged
Participiu trecut	obliged
Participiu prezent	obliging

1. a obliga

---

franceză

Pronunție

• AFI: /ɔbliʒ/

Verb

1. forma de indicativ prezent persoana 1 și 3 sg. pentru obliger.