oblige
De la Wikționar, dicționarul liber
engleză
(English)
Etimologie
Din franceză obliger, care provine din latină obligare.
Pronunție
- AFI: /əˈblaɪʤ/
Verb
| Conjugarea verbului to oblige |
|
| Infinitiv | to oblige |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
obliges |
| Trecut simplu | obliged |
| Participiu trecut | obliged |
| Participiu prezent | obliging |
- a obliga
franceză
Pronunție
- AFI: /ɔbliʒ/
Verb
- forma de indicativ prezent persoana 1 și 3 sg. pentru obliger.
