obligi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obliga.

Pronunție

  • AFI: /oˈbliʤʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru obliga.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru obliga.

Etimologie

Din obligă.

Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru obligă.