obrăjel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obraz + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /o.brə'ʒel/


Substantiv


Declinarea substantivului
obrăjel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obrăjel obrăjei
Articulat obrăjelul obrăjeii
Genitiv-Dativ obrăjelului obrăjeilor
Vocativ obrăjelule obrăjeilor
  1. obrăjor.


Traduceri

Referințe