obraz

română

Din slavă (veche) obrazŭ.

Declinarea substantivului obraz
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obraz	obraji
Articulat	obrazul	obrajii
Genitiv-Dativ	obrazului	obrajilor
Vocativ	obrazule	obrajilor

Să-ți fie rușine obrazului! sau să-ți fie în obraz!, = se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios
A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare
A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț
(A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios
A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase
Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare

Declinarea substantivului obraz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obraz	obrazuri
Articulat	obrazul	obrazurile
Genitiv-Dativ	obrazului	obrazurilor
Vocativ	obrazule	obrazurilor

A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente
A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan
A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni
A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva
A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva
A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie
A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas
Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală?
A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...)